sâmbătă, 15 noiembrie 2008
Un om țipă și scânteia
se mută-n omul de lângă el,
care țipă la rândul său.
Iar omul de lângă omul de lângă el țipă,
înainte ca țipătul anterior să se fi epuizat
de parcă țipătul ar fi doar o prelungire
a precedentului, eventual amplificată
de neașteptata înmulțire a coardelor vocale.
Nici nu e clar
dacă omul scoate țipete
sau țipătul scuipă oameni
și totuși atâta timp
cât are certitudinea țipătului,
omul trăiește.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Mai mult ca Perfectul
https://www.facebook.com/ciupav/
-
Extrag numărul norocos , încă unul va muri astăzi, va părăsi oraşul cu 40 de grade la umbră, oraşul interzis îndrăgostiţilor, oraşul...
-
înfruntând zloata cu ghiocei în mână către cimitir în urma ploii, melci zdrobiţi de călcâiul trecătorilor zarzări în floare. o b...